S-a incheiat si cea de a XII-a editie e Romanian Fashion Week, o editie desfasurata in plina criza, de care s-a vorbit mult si se vorbeste si mai mult. Cred ca a sosit momentul sa spunem lucrurilor pe nume, pentru stiinta tuturor celor care vorbesc.

Inca de la inceput am fost invatata ca, in calitate de jurnalist de moda, sa nu comentez niciodata organizarea unui eveniment de moda, ci doar colectiile prezentate. In plus, am invatat acest lucru acum multi ani de zile, cu ocazia unui eveniment pe care l-am organizat si pe care l-am inteles din culise. De aceea cred ca nimeni nu ar trebuie sa comenteze aceasta parte a lucrurilor, decat in momentul in care are o directa legatura cu procesul de organizare, decat atunci cand stie exact ceea ce inseamna sa iti asumi tot ceea ce presupune organizarea unui eveniment, indiferent cum se numeste acesta.

Cu ocazia celei de a XII-a editii RFW organizatorii au hotarat sa deschida calea si unor mai tineri "comentatori" de moda, blogger-ii. Din aceasta experienta am tras multe invataturi si si mai multe concluzii. Am sa incerc sa raspund cel putin catorva din problemele ridicate cu ocazia RFW XII.

De ce Romanian Fashion Week si nu Iasi Fashion Week sau Iasi Festival sau mai stiu eu ce alte variante? Simplu! Pentru ca Romanian Fashion Week a fost primul eveniment de acest tip organizat la noi. Toate celelalte s-au desprins din RFW, sub diferite titulaturi. Pentru ca Romanian Fashion Week a fost si este evenimentul numarul 1 in domeniu. Pentru ca este inregistrat la OSIM. Pentru ca, si la aceasta ora, RFW aduce cele mai mari si mai importante nume din moda romaneasca, sustinand efectiv aceasta industrie aflata in mare impas. Pentru ca aici este presa care conteaza. Pentru ca degeaba organizam evenimente daca ele nu au nicio finalitate. Un eveniment "cool" nu este neaparat si un eveniment folositor. Marea majoritate a designerilor din Romania s-a lansat la Iasi si ei si-au construit afacerea ca urmare a vizibilitatii pe care le-a oferit-o RFW in presa de specialitate. Si aici ar intra o buna parte din lista designerilor prezenti la editia a XII-a RFW: incepand cu Irina Schrotter si continuand cu Adelina Ivan si Zasha, Alina Latan, Alina Botea, Andra Clitan, Andreea Musat, Andreea Tincu, Kinga Varga, Lucian Broscatean, Lucian Pop, Mihaela Glavan, Papucei, Stephan Pelger ori Claudia Castrase.

Si mai exista un motiv, sa ii spunem de culise, pe care cei care astazi comenteaza fie l-au uitat, fie nu l-au stiut niciodata. RFW a tinut cu dintii sa existe, chiar si in conditiile in care a fost santajat in cel mai pur stil mafiot. De aici faptul ca ani de zile RFW a avut doar o singura editie pe an! (Sper ca acum este lamurita aceasta "enigma"!)

De ce Fashion Week si nu festival? Unii l-au denumit, in scrierile lor, festival din motive strict obiective, de trafic mai exact, pentru ca si in ziua de astazi, cei care nu cunosc moda (si sunt majoritatea!) dau cautare pe google pe cuvantul festival. Aberant dar, din pacate, adevarat. Cei care incearca sa construiasca un sistem au denumit evenimentul Saptamana a Modei, asa cum este peste tot in lume, generic, indiferent de cate zile are el. De exemplu: Mercedes-Benz Fashion Week – New York – 8 zile; Pret-A-Porter Paris – 9 zile; Men`s Fashion Paris – 5 zile; Milano Fashion Week – 4 zile. Cu mentiunea ca orice zi in plus costa bani!

O alta problema REALA pe care Maurice si-a ridicat-o este cea a comunicatelor. De ani de zile am in mana majoritatea comunicatelor de la designerii participanti la RFW, precum si pe cele ale tinerilor absolventi de la Scoala de Cluj. Problema este mult mai grava, Maurice! Limba romana la nivelul intregului invatamant superior constituie cea mai mare lipsa. (Eu as introduce limba romana proba obligatorie la admiterea in orice facultate!) Tinerii din ziua de azi nu isi cunosc propria limba si asta mi se pare un lucru absolut infiorator. Mergand mai departe, tinerii studenti din facultatile de design nu stiu nimic despre comunicare. Ani buni am corectat, ajustat si intervenit pe comunicatele de presa puse in mapa RFW. Am corectat greselile gramaticale, am corectate greselile de exprimare, am corectat modul in care era “vandut” conceptul colectiilor. De foarte multa vreme promit ca le dau drumul total necorectate. Anul acesta am trecut doar peste cateva greseli si cam atat. (Tot nu m-am abtinut de la a interveni, desi nu este treaba mea sa fac asemenea interventii.) In mod corect ar fi ca fiecare sa aiba un PR prin mana caruia sa treaca toata povestea lui. Mult mai grav este atunci cand de la insusi PR-ul primesti niste comunicate total neadecvate, pentru ca si invatamantul de PR este la acelasi nivel cu toate celelalte. Am sa dau cel mai mic exemplu posibil: denumirea documentului electronic care contine comunicatul. Este inadmisibil ca nici macar asta sa nu fie facuta cum trebuie. Cineva s-a oferit sa faca gratis comunicate de presa. Sunt incantata de idee si voi fi prima care voi apela la serviciul persoanei in cauza. Am sa ii trimit in urmatoarele zile 45 de comunicate pe care le doresc gata de publicat, cu multumirile aferente.

In fine, as dori sa punctez si problemele acuzate de genul caldura/dive/mondenitate. RFW s-a organizat in Sala Sporturilor din Iasi in majoritatea editiilor sale din mai multe considerente. Au existat editii desfasurate la Teatru, nu neaparat reusite, din puncte de vedere strict tehnice. Alegerea Salii Sporturilor, in alte editii, a fost extrem de potrivita, pentru ca erau luni de aprilie, mai, octombrie, noiembrie, mult mai racoroase, iar lipsa unui sistem de ventilatie nu s-a simtit atat de acut ca si in acest iunie. Formula “iunie” se datoreaza crizei economice si faptul ca realmente nu s-au putut asigura toate cele necesare la o data mai potrivita. Exista voci care spun ca un asemenea eveniment se organizeaza pentru beneficiul unor buzunare. Le-as invita sa organizeze un eveniment si sa imi spuna si mie cat castiga la el. Sau mai simplu, intrebati-i, in mod oficial, pe Irina Schrotter ori pe Alin Galatescu despre cat au incasat ei, in buzunarul propriu, la cele doua evenimente despre care vorbim. Eu stiu. Nu ar fi rau sa aflati direct insa. Divele si mondenitatea, o alta problema pe care eu as ridica-o altfel. Prezenta divelor pe podium nu este de apreciat, prezenta lor in eveniment, in public mai exact, e insa necesara. A se vedea prezentarile marilor case. Asa spuse lucrurile par altfel, totusi. Greseli facem cu totii si trebuie sa ni le asumam, mai ales ca la noi moda este privita inca la nivel de eveniment monden pe toate canalele de comunicare.

Dupa toate acestea, se pare ca exista o mare diferenta intre cum isi imagineaza toti acesti comentatori (presa/bloggeri/designeri) ca trebuie sa arate un eveniment si cum este el de fapt! (De parca la Paris prezinta doar Galliano&Dior si toate cele ar fi exclusiv la Palais Royal.) Cred cu tarie ca la aceasta ora ar fi absolut necesar ca fiecare sa isi organizeze propria participare la Fashion Week (pe cheltuiala proprie!) si abia apoi sa decida daca mai doreste sau nu sa faca parte din sistem.

In acest context, as incheia cu invitatia de a citi sau cel putin afla despre cuvantul lui Tudor Giurgiu tinut in deschiderea TIFF-ului de la Cluj, in care acesta a dezvaluit bugetul festivalului de film – 1 milion de euro, fata de cele 4 milioane de euro ale festivalului de teatru de la Sibiu. Sa mai aflati si despre ce inseamna sa lucreze 135 de oameni platiti (fara a socoti deci voluntarii, alte sute!), multi dintre ei timp de 8 luni pe an (calculat la nivel de salarii, pentru ca sunt angajati) si sa ramana bani pentru cumpararea a 250 de filme, aducerea de invitati (care trebuie platiti!), bani pentru tiparituri, bani pentru chirii, bani pentru mii de alte lucruri pe care le puteti afla doar din culise! Va invit sa calculati astfel profitul organizatorilor care, totusi, desfasoara o munca si nu un voluntariat.

In rest, sa ne vedem cu bine la editiile viitoare ale tuturor evenimentelor din moda romaneasca, in speranta ca vom mai putea vorbi de moda si de evenimente adevarate, indiferent unde vor avea loc.