Astazi moda face parte din stirile importante, iar mass media o prezinta atat sub forma editoriala cat si sub forma de reclame platite. Presa de moda, fie ca este vorba despre revistele "simple", sectiunile de moda ale marilor cotidiene, reviste specializate (Women’s Wear Daily) sau programe TV, realizeaza cea mai importanta legatura dintre consumator si designer.

Scurta istorie

Anii ’30 sunt marcati de interesul tot mai mare pentru revistele de moda. Women’s Own a fost fondat in 1937 si avea peste o jumatate de milion de cititori. Vogue ramane insa cea mai populara revista de moda care propunea, prin Vogue Pattern Service modele ale caselor de moda celebre si care puteau fi executate de oricine.

Influenta revistelor de moda

Reclama in revistele de moda

Ca si alte multe reviste, si cele de moda isi scot profitul din reclamele pe care le gazduiesc. De multe ori paginile de reclama pot chiar depasi 50% din paginile revistei. Aceasta dependenta de reclama duce si la un fenomen nedorit: neputinta de a fi impartial.

In Italia, daca un designer cumpara un anumit numar de pagini de reclama, in mod automat el (sau ea) se asteapta sa-si vada hainele sau accesoriile promovate si in editorialele de moda sau in paginile de shopping. Aceasta practica, copiata acum si in Europa si America de Nord, a devenit o tactica folosita de designeri pentru a putea preciza, cu aproximatie, acoperirea media post eveniment. "Vanatoarea" pentru a fi in paginile de "editorial" se mai explica si prin obisnuinta cititorilor de a acorda mai mult credit editorialelor de moda decat paginilor de reclama.

Editorii de moda realizeaza, de cele mai multe ori, un balans precar intre interesul celui care insereaza reclame in reviste si acuratetea informatiei de moda. Editorii sunt perceputi de public ca arbitrii ai bunului gust, propunand sau intervenind pe imaginea femeii, pe moda si pe stiluri. Atat designerii cat si cititorii au, nu in mod surprinzator, o relatie de iubire-ura cu editorii de moda. Revistele de moda sunt de cele mai multe ori condamnate pentru incurajarea unor anumite produse "imorale" sau a unor atitudini care lezeaza demnitatea omului.

Televiziunea si moda

Chiar daca revistele de moda sunt in continuare considerate de catre designeri drept cel mai eficient mediu de promovare, in ultimul timp si televiziunile au inceput sa castige teren. Reclamele TV sunt folosite, in general, doar pentru a face un anumit brand mult mai cunoscut si se axeaza, in mare parte, pe reclame pentru produsele conexe gen parfumerie sau produse de machiaj.

Moda si reclama

In 1979, Calvin Klein a folosit-o pe Brooke Shields intr-o serie de fotografii provocatoare. Brooke era la acea ora un adevarat star TV, iar campania a starnit nenumarate controverse dar a si dus la cresterea cu peste 300% a vanzarilor. Klein nu este strain de reclamele controversate: ceea ce el a realizat pentru linia masculina de lenjerie (un barbat aproape gol) nu a cauzat doar un scandal ci a si dat nastere unui nou concept "barbatul ca jucarie erotica". Aceasta tendinta a mai fost exploatata si de catre Levi’s si, mai nou, de catre Gucci.

Pentru a-si pastra partea de piata castigata, branduri ca Giorgio Armani, Chanel, Donna Karan, Calvin Klein sau Christian Dior cheltuiesc anual milioane de dolari pe publicitate. Dar acesti bani nu garanteaza niciodata cresterea, sau chiar mentinerea vanzarilor. Cand Christian Lacroix si-a lansat parfumul "C’est la vie" el a cheltuit pe publicitate 40 milioane dolari. Cu toate acesea parfumul nu s-a vandut aproape deloc. Probabil si pentru ca Lacroix a uitat ca problema se pune astfel: nu "C’est la vie" ci "C’est la mode"!