Designers Fashion Icon: Diana Vreeland Fashion Icon: Diana Vreeland

"Trebuie sa ai stil. Te ajuta sa te trezesti dimineata. Este un mod de viata. Fara, esti nimeni. Si nu vorbesc despre o multime de haine."

Nascuta la Paris, crescuta la New York, casatorita cu un bancher si traind intre America si Europa, Diana Vreeland ( 1903-1989) a fost cel mai mare arbitru al stilului si elegantei din secolul XX si fara indoiala cel mai celebru editor de moda. A lucrat la Harper's Bazaar, Vogue US si in final la Muzeul Costumului din New York. T ineretea si-a petrecut-o in cele mai fabuloase anturaje: Coco Chanel, ducele si ducesa de Windsor, Daisy Fellowes, Christian Bérard. Stilul inimitabil si obsesia pentru haine frumoase i-au consacrat imaginea in anii '20 - '30. Isi petrecea ziua la Paris la probe pentru haine care erau adesea gratis. Nefiind o frumusete, era pentru creatorii un fel de manechin original care le oferea in schimbul tinutelor vizibilitate sociala si maniere chic.

Harper's Bazaar (1936-1962) La New York este remarcata de editorul sef, Carmel Snow, care ii propune sa lucreze la revista. O lunga aventura care va schimba perceptia modei in America. Practic a inventat imaginea editorului modern de moda, dupa cum spunea Richard Avedon, alegand haine americane, dirijand fotografii si lucrand cu manechinele. Diana Vreeland a inceput prin a schimba modul in care moda era prezentata publicului, adesea doar o insiruire de stiluri si tendinte. A inceput prin a crea, a motiva si a populariza obiecte, atitudini, idei, iar apoi personalitati si atmosfere pe care le comenta intr-un stil unic, punctat de umor si adorat de public. Intr-un numar declara "bikini sunt cea mai importanta inventie de la bomba atomica incoace", iar in altul declama "Nu te teme de vulgaritate, ci doar de a fi plictisitoare". Caracterul vizionar al editorului de moda era ceva cu totul nou: "Stiu ceea ce vor purta inainte ca ele sa poarte, stiu ceea ce vor manca inainte sa manance, stiu unde vor merge inainte chiar de a fi acolo."

Rubrica ei legendara - “Why Don’t You…?” - oferea cititoarelor idei creative savurate, dar si acid criticate de alte publicatii:

De ce nu ai spala parul copilului tau cu sampanie, asa cum se practica in Franta?

De ce nu ti-ai imprima tigaretele cu monograma personala?

De ce nu ai purta, asemenea Ducesei de Kent, 3 diamande enorme aranjate in fata la coafura?

De ce nu ai avea, asa cum o are o femeie foarte eleganta, 12 diamante roz de toate marimile?

De ce nu ai picta o harta a lumii pe cei 4 pereti ai camerei baietilor ca sa nu creasca cu un punct de vedere provincial?

De ce nu ti-ai transforma hermina veche intr-un halat de baie?

De ce nu ai purta la orice manusi violete fara degete?

Diana Vreeland

Aceste sfaturi au convins publicul american ca regulile bunului gust sunt flexibile atata timp cat le incalci cu stil si o doza de umor. "Fara emotie nu exista frumusete" era credo-ul ei. Diana Vreeland a fost pentru americani inceputul si sfarsitul a tot ceea ce putea fi chic. Adesea afirmatiile sale erau scandaloase, in contracurent, dar incisive si eficace: "Eleganta este innascuta, nu are nimic de-a face cu hainele", "Cei care mananca paine albe nu au vise", "Cel mai bun lucru despre Londra este Paris", "Rozul este bleumarinul Indiei". Povestile ei au devenit memorabile, iar publicul ii savura fiecare cuvant. Avea extraordinara abilitate de a combina faptele cu fictiunea intr-o reinventare a realitatii pe care a numit-o intr-un interviu "faction". "De ce nu ai fii ingenioasa si te-ai transforma in altcineva?" este maxima care a urmat-o toata viata. La sfarsitul autobiografiei (D.V.), marturisea cat de mult ii place sa infrumuseteze lucrurile. In definitiv artificiul este apanajul artei!

Diana Vreeland
Diana Vreeland

Vogue(1963-1971) Diana Vreeland considera ca "ceea ce vinde este speranta", impunand conceptul de a "vinde" un vis publicului. Ea spunea adesea "da-le ceea ce nu au stiut niciodata ca doresc". Multe din imaginile consacrate pe care le avem despre anii '60 i se datoreaza ei: pictorialele cu Twiggy, genele imense, Pucci, manechinele Lauren Hutton si Iman. A consacrat printurile animaliere, iar atunci cand tanarul YSL le-a prezentat intr-o colectie ea le-a propulsat la public. La fel a fost cu Pucci. In biroul ei de la Vogue o imensa blana de leopard tinea loc de covor. A inteles schimbarea din societatea moderna si faptul ca traim intr-o era vizuala marcata de culoare, a promovat conceptul uzual azi de atitudine. La Vogue largeste oferta editioriala prin articole scrise de nume sonore ca Truman Capote, Edna O'Brien sau Frances Fitzgerald. Pictorialele extravagante sunt punctate cu referinte istorice sau locatii din intreaga lume (Tahiti, Nevada, Asia, Africa, Turcia) in care traditia este vazuta cu un ochi modern si o atitudine adesea provocatoare. Manechinele reprezinta spiritul anilor '60 (Veruschka, Twiggy, Shrimpton, Cher) in noile idei prezentate publicului (minijupa, genele false, parul artificial). Fiecare noua aparitie Vogue suscita comentarii. Influentele ei se pot citi pe scena Pop Art sau rock: Andy Warhol publicase desene in revista, Joey Ramone purta bratari de leopard in onoarea sa, piesa lui Bob Dylan ''Leopard-Skin Pillbox Hat'' a pornit de la Vogue.

Diana Vreeland
Diana Vreeland

Muzeul Costumului Dupa o viata dedicata modei si stilului, noua conducere de la Vogue decide in 1971 sa o concedieze. Diana Vreeland este angajata de Institutul Costumului de la Muzeul Metropolitan ca si consultat special (1973-1989). Aici va organiza o serie de expozitii memorabile care vor transforma muzeul costumului intr-un pol de atractie al societatii: Balenciaga, Hollywood, Austro Ungaria, Rusia, Vanity Fair, China. In timp ce muzeografii doreau ca hainele sa apara asa cum erau un perioada respectiva, ea dorea ca hainele sa reflecte prezentul, aducand spiritul teatral al modei in lumea prafuita a muzeului. Dar mai ales aducand publicul in muzeu si insufland interesul tot mai mare pentru acesta.

Diana Vreeland
Diana Vreeland

Imaginea legendara Imaginea ei personala era la fel de celebra ca frazele. Haine simple, elegante cu accesorii imense, exotice, pantofi minunati, sweatere de casmir negru. Parul negru albastrui, strans la spate, era aranjat rigid asemenea unui coif peste un chip angular cu pometi fardati cu rosu intens. Manichiura impecabila si unghiile de un rosu aprins contrastau cu o sipca lunga neagra. Purta multe accesorii, dar mereu exista unul care spunea totul. "Ea face ca cel mai mic detaliu sa fie important" marturisea Andy Warhol. Obsedata de pantofi, pe care ii aducea inainte de razboi de la Budapesta, acestia erau lustruiti si pe talpa. Cand lucra la Vogue, deranjata de zgomotul produs de tocurile unei angajate a hotarat concedierea ei pentru ca o asemenea lipsa de stil nu putea fi tolerata intr-un sanctuar al modei. Atitudinea ei fata de canoanele bunului-gust este legendara: "Imi place vulgaritatea daca are vitalitate. Putin prost gust este ca un strop de paprika. Avem cu toti nevoie de putin prost gust. Este viguros, sanatos, fizic. Cred ca am putea se ne folosim mai mult. Sunt doar contra absentei gustului."

Acasa la Diana Vreeland
Acasa la Diana Vreeland

Apartamentul Resedinta din Park Avenue, amenajata cu celebrul decorator celebrul Billy Baldwin a devenit un fel de Mecca a societatii stilate new yorkeze. Ea a dorit sa realizeze o "gradina in Infern", totul pe rosu, lac chinezesc, decoruri florale pe pereti, carti, desene, oglinzi, covoare persoane, iar in centru o imensa sofa rosie ticsita cu perne. De aici ea prezida, ca o favorita a sultanului, inainte si dupa cina, cu invitatii stand pe scaunele la picioarele ei, totul intr-o aura de mister si intimitate. Invitatii de rigoare erau Cole Porter, Truman Capote, Andy Warhol, Jack Nicholson, Halston, Oscar de la Renta, André Leon Talley, Jacqueline Onassis.

Acasa la Diana Vreeland
Acasa la Diana Vreeland

Vreeland memo's Fascinantele sale expresii, publicate in Why don't you… si ulterior in Vogue, sunt insa nimic fata de notele personale . Celebra revista Visionaire a colectat o serie din aceste note si telexuri de la Paris pe care le-a editat intr-o editie de colectie - Vreeland memo's. Pline de directive scurte, remarci neasteptate, flash-uri de inspiratie, acestea erau dictate secretarei si transmise angajatilor, deveniti ulterior mari nume ale presei de moda (Grace Mirabella, Carrie Donovan, Polly Mellen): "Nu cautam o varietate fara sfarsit - cautam MODA", "Hai sa promovam griul. Pentru orice. La ora actuala, cat de mult gri am primit?"

Diana Vreeland a fost o continua sursa de fascinatie pentru designeri ca: Bill Blass, Oscar de la Renta, Issey Miyake, Valentino sau Gianni Versace. Issey Miyake spunea "Diana m-a invatat ca nu exista limite pentru imaginatie". Imaginea ei a fost sursa de inspiratie pentru filmul Funny Face (celebra scena "Think Pink"), dar si in recentul Infamous sau Factory. O ecranizare a autobiografie sale, D.V., este asteptata in viitorul apropiat.

Vreeland Memos

 

 


diana vreeland Harper's Bazaar Vogue US Muzeul Costumului New York Coco Chanel duce ducesa ducesa de Windsor Daisy Fellowes Christian Bérard Carmel Snow editor editor sef Richard Avedon moda obiecte atitudini Veruschka Twiggy Shrimpton
 


« Articol precedent: Reintoarcerea la esente Alber Elbaz Articol urmator: Jean Paul Gaultier Sex&Sensibility »