Democratizarea luxului
/ de Paula Negrea / 24.09.2008 23:00
| Daca Louis Vuitton s-a rasucit in mormant cand i-a aparut monograma pe saci de gunoi, Sigmund Prager sigur a facut la fel cand hainele de vizon au fost scoase la vanzare pe tarabe, in complexurile romanesti second-hand ... Pe Calea Victoriei au aparut deja, in vitrine, cape si mansoane de blana. O ocazie potrivita sa verific daca in pietele second-hand, la tarabe, e marfa proaspata. Mai ca vine frigul si, dupa cum ma lamureste un articol tocmai din revista „Femeia” a anilor ’20, „Din palat pana in bordei, luxul gaseste pururi adepti si admiratori. Toti se stiu si toti se intrec: ai, poti, n-ai, nu poti, trebuie sa cheltuiesti ca sa te intreci cu lumea! Luxul bantuie lumea mai mult decat ciuma, careia totusi i s-a putut pune o bariera, i s-a putut opri contagiunea...”. In anii ’90, in Germania, blanurile nu mai aveau cautare. Activistii derulau campanii de |
constientizare a masacrului milioanelor de animale pentru alimentarea anuala a comertului cu blanuri, ocazie pentru romanii cu simt antreprenorial sa isi dezvolte relatii de afaceri si sa inceapa sa cumpere blanuri in cantitati industriale de pe piata nemteasca pentru piata romaneasca, intru totul lipsita de „pericolul” militantist ecologic. Domnu’ Gabi, blanarul din Piata Traian, din Brasov, a inceput acum aproape 20 de ani o afacere dupa schema de mai sus. Iar azi i-a pus la treaba, in piata, si pe copii, si pe nepoti: cu totii vand blana si piele intr-un complex second-hand din spatele Spitalului Judetean. Pe langa taraba lor, tarabe cu haine „de firma”, la maximum 30 de lei bucata. Gabor cu palarie, de la Targu-Mures, domnu’ Gabi aduce din Germania, de la un angro, blanuri la a doua, a treia, a patra mana. Aduce cateva tone, cu un camion, cam o data la doua luni. Tine sa-mi explice ca blanurile sunt dezinfectate la vama. Investeste intre 10 si 30 de mii de euro pentru fiecare transport si afacerea merge struna, „cu tot cu datorii...” Mandru de marfa expusa, il vezi sucindu-si tacticos mustata, scuturand si pieptanand blanurile, ca sa atraga clientela. In zi oficiala de targ, cand scoate blanurile cele mai frumoase, vin avocati, profesoare, doctori si asistente medicale special sa cumpere. |
 |  |
Familia vinde in targ iar el duce blanuri si magazinelor de profil din tara. Dupa cum marturiseste, in piata le da mai ieftin, patronilor de magazine, mai scump. O caciula de vulpe costa la el 50 de lei, iar o haina lunga de vizon, 1.500 de lei. Preturile analoge de magazin sunt 300 de lei si 9.000 de lei. Domnu’ Gabi spune limpede ca magazinele ii cumpara blanurile, le „improspateaza” schimbandu-le captuseala si le vand ca noi. Nevasta il stie „mai mereu pe drumuri”. De acasa in toata tara. Ca sa mearga afacerea, e nevoie sa faci drumuri si mai ales „sa dai din gura si sa le probezi pe dame”. Piata Traian din Brasov nu e singura in care poti rascoli prin gramezile de blanuri. In fiecare luni, piata de vechituri „Versace” din Oradea se umple de targoveti care vand blanurile aduse „la balot, din afara” si de pensionari care isi vand pe nimic propriile caciuli si haine de blana. Se spune ca prin aceasta piata second-hand trec chiar si in perioada geroasa peste trei mii de oameni, zilnic. Maldare de blanuri, mai mult artificiale, insa, decat naturale, gasim si in pietele de vechituri din Satu Mare, Cluj sau Bucuresti. Comerciantii de blanuri aduse cu camionul in special din Italia, Anglia si Danemarca, isi expun marfa si in cel mai mare targ second-hand din sudul tarii - „Molia” - la Curtea de Arges. Intalnirea se da intre cei din Arges, Sibiu, Valcea si Targu Mures, in fiecare miercuri si joi. Pret mic, blana de lux, o eventuala micoza „de lux”...
|
